Institutie specializata care organizeaza circulatia baneasca, mobilizeaza resursele banesti temporar disponibile, acorda credite, face incasari si plati in numerar, efectueaza decontari fara numerar intre institutii si agentii economici titulari de conturi, emite instrumente de plata, titluri de credit, emite si plaseaza hirtii de valoare, efectueaza alte operatii cu titluri de valoare, efectueaza alte operatii cu titluri de valoare, servicii de consultanta si de plasament pentru resursele banesti ale clientilor si ale fondurilor proprii, realizeaza selectionarea si sustinerea unor proiecte de investitii etc. Unele practici bancare dateaza din cele mai vechi timpuri. In antichitate, templele erau nu numai lacasuri de cult, ci si locuri de adapostire a bogatiilor. De aceste bogatii, preotii acordau imprumuturi pentru care primeau recunostinta si un profit minim. In aceasta privinta, dovada sunt tabele de contabilitate sub forma placutelor de argila, descoperite de arheologi in Mesopotamia, sub ruinele templului Uruc, care dateaza din anii 3400-3200 i. de Hristos, considerat ca fiind cel mai vechi edificiu bancar cunoscut. Spre sfirsitul secolului al IV-lea I. de Hristos, in Grecia Antica, fiecare oras comercial si fiecare sanctuar incepe sa emita moneda proprie, fapt care a dat nastere la numeroase schimburi. In Atena, care era cel mai mare oras comercial, legile lui Solon au liberalizat dobinzile- legi criticate de Aristotel in lucrarea sa. Politica - fapt care a condus la dezvoltarea operatiilor de creditare, practicate in special de catre zarafi, care se numeau si trapezisti. Romanii, care erau mai degraba un popor de agricultori decit de comercianti, nu s-au lasat atrasi de activitatile bancare, preferind sa se foloseasca de forma creditului mutual, fara dobinda. Cuceririle romane au stabilit contacte intre Roma si popoarele mediteraneene, aparind astfel bancheri privati si bancile publice dupa modelul grecesc. Inca de atunci, clientii bancilor publice puteau uza oricind de extrasele de cont - ca mijloc de proba pentru terti, iar bancile compensau sistematic creantele si datoriile de aceeasi natura, relevind numai soldul. In Dacia Traiana, in zona fostelor mine de aur, au fost descoperite, intre anii 1786 si 1855, circa 50 de tablite cerate, dintre care 25 s-au pastrat si contin textele unor contracte civile, fapt ce dovedeste integrarea acestei provincii in sistemul juridic al Imperiului Roman. Textele respective sunt unice in lume prin conceptia originala a tehnicii de redactare. Una dintre aceste tablite cerate contine contractul pentru constituirea unei societati bancare. Aceasta societate bancara avea ca obiect imprumutul de numerar cu dobinda. Cele mai dintai banci adevarate au aparut in secolul al XVI-lea, la Venetia, Genova si Milano, si s-au dezvoltat pe masura extinderii relatiilor de productie, contribuind la eliberarea creditului de conditiile inrobitoare ale dobinzii camataresti. De asemenea, in secolul al XVI-lea au aparut asociatiile de credit,care acordau membrilor lor credite in conditii avantajoase. Asociatiile de credit au dobindit o larga dezvoltare in Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia. Miscarea capitalului de imprumut este realizata in cea mai mare masura prin intermediul organizatiilor de credit, altfel spus, prin banci.