Incetarea existenţei societăţii comerciale reclamă îndeplinirea unor operaţiuni care să pună capăt activităţii, prin intermediul lichidatorilor, şi să ducă în final la încetarea statutului de persoană juridică a societăţii.

Principii generale:

- personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării, legea cere ca toate actele care emană de la societate să arate că aceasta este în lichidare;
- lichidarea se face în interesul asociaţilor, fapt dovedit prin aceea că lichidarea poate fi cerută numai de către asociaţi cu excluderea creditorilor societăţii; adunarea asociaţilor numeşte lichidatorii (care preiau gestiunea societăţii de la administratori), stabilindu-le puterile, înseşi condiţiile lichidării se stabilesc prin actul constitutiv (de către asociaţi);
- lichidarea societăţii este obligatorie deoarece societatea nu poate rămâne în faza de dizolvare

Activitatea lichidatorilor se caracterizează prin faptul că:

- actul de numire al lichidatorilor de către adunarea generală (sau, în mod excepţional, de către instanţă, când condiţiile pentru convocare şi luarea deciziei de lichidare nu sunt întrunite) se va depune la Biroul unic al Camerei de Comerţ şi Industrie;
- până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor;
- lichidatorii pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice, unde lichidatorii trebuie să fie autorizaţi;
- lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii;
- lichidatorii vor face bilanţul după inventarierea bunurilor;
- operaţiunile de lichidare includ operaţiuni de lichidare a activului, care cuprind transformarea bunurilor societăţii în bani şi încasarea creanţelor pe care societatea le are faţă de terţi şi lichidarea pasivului, prin care se înţelege plata datoriilor societăţii către creditorii săi; după terminarea acestor operaţiuni se trece la repartizarea activului net între asociaţi după care procedura lichidării se încheie;
- lichidatorii îşi îndeplinesc obligaţiile sub controlul cenzorilor;
- lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării;
- după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăţii din registrul ţinut la Biroul unic (dată de la care încetează personalitatea juridică a societăţii);
- registrele şi actele societăţii trebuie păstrate 5 ani după data depunerii lor la Biroul unic al Camerei de Comerţ şi Industrie.

Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării (vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel):

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile legii;
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile.

In cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41. Dacă după plata sumelor rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.