Se defineşte ca fiind o regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie, care poate fi îndeplinită, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.
Trăsăturile esenţiale ale normei juridice sunt:

- norma juridică are caracter general; ea prescrie (prevede, impune) o conduită tipică (un model de comportament) ce se adresează tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile din ipoteza normei;

- norma juridică are caracter impersonal, în sensul că ea nu se adresează direct unei persoane. Chiar şi în ipoteza în care vizează un organism unipersonal, norma juridică nu are în vedere persoana care, vremelnic, ocupă funcţia respectivă, ci instituţia în sine.

Exemplu, normele constituţionale care privesc atribuţiile Preşedintelui sau ale Avocatului Poporului nu se adresează, în concret, persoanei care îndeplineşte, temporar, funcţia publică respectivă, ci instituţiei însăşi;

Norma juridică are un caracter obligatoriu, ea putând fi impusă subiectului de drept prin constrângere.